Dragostea cea mai puternică este cea neîmpărtăşită. Aş fi preferat să nu ştiu dar asta e realitatea : să iubeşti pe cineva , care te iubeşte este narcisism . Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte – ei bine, asta e dragoste!
Mereu am asociat gesturile simple şi iubirea în esenţă, cu barbaţii.Dar mi-am dat seama , nu de mult -noi suntem de fapt cele condamnate la aducerea acestor gesturi pure în suflete . Bărbatul vrea să fie iubit. Și mângâiat. Și alintat. Și răsfățat. Pupat pe ochi, frunte și mâini. Pe gât și pe lobul urechii. Îmbrățișat tare, cu forță, până când din mare se face mic și ți se așază la piept, cu capul plecat, ca să îl poți săruta și mângâia mai bine pe creștet. Și ”Stai liniștit. Mă ocup eu. O să trecem și peste asta. Împreună. Suntem doi, nu?”.
E mereu parcursul pe care îl aşteaptă, aceşti feciori , fără rost şi fără intenţii la început de drum şi plini de orgolii şi resemnaţi la final.. Mereu m-am ghidat după dorinţe , am ajuns să-mi nasc dorinţe pe care le-am idolatrizat , dorinţele mele uneori fiind chiar oameni..
Azi , mi-am dat seama că am greşit , am ucis dreptul acelui om de a mă putea iubi , iar la final eram dezamăgită! Mi-am dorit prea mult iubire , dar nu am primit-o ..decât după ce am înteles ce înseamnă…a fi..a proteja…a iubi necondiţionat.. . fără pauze, fără promisiuni.. pătimaş!
Un acord de pian mi-ar trezi dorinţa de a dărui totul – nu pot nimici furtuna din interior – dacă aş renunţa la pasiunea cu care dăruiesc totul- ar însemna să-mi reneg viaţa . Poate că acum trebuie doar să aştept să .. să ..mi se adune rămăşiţe ,să mi se deschidă un suflet ..în care sa pot începe – atunci când totul va fi gri şi tăcut eu să am refugiul meu.
OBITER DICTA 